„Analiza de suportabilitate arată că ponderea cheltuielilor cu energia termică în venitul mediu al unei gospodării ar putea depăși pragul acceptat de 10%, putând ajunge până la 12% la nivel național și chiar 14-15% în unele regiuni ale țării. Costul anual cu energia termică al unei gospodării branșate la un sistem centralizat ar putea fi mai mic cu 20-40% față de cazul energiei produse în mod individual pe bază de gaze naturale, acest procent variind în funcție de eficiența și tehnologia adoptate de operatorii sistemelor centralizate”, arată Consiliul Concurenței, într-un raport publicat joi.
Instituția arată că pentru a evita riscul de neplată a facturilor de către populație administrațiile locale trebuie să se asigure că prețul gigacaloriei se încadrează în gradul de suportabilitate acceptat la nivel național, astfel că recurg la subvenționarea energiei termice.
„Această subvenționare reprezintă o povară asupra bugetului general consolidat estimată la aproape jumătate de miliard de euro anual, sumă care finanțează de fapt ineficiența operatorilor din sistem. În pofida volumului relativ ridicat al subvențiilor, un număr semnificativ de operatori de pe această piață au un grad ridicat de îndatorare”, se arată în raport.
Prețul energiei termice pentru populație sunt stabilite de către autoritatea locală respectivă. Cel mai redus preț al energiei termice (între 86 lei și 154 lei pe gigacalorie) a fost plătit, anul trecut, de consumatorii casnici din Cernavodă, Arad, Vaslui, Tulcea și Bacău. La polul opus se află locuitorii din Constanța, Reșita, Brăila, Miercurea Ciuc și Târgu Mureș, unde prețurile au fost cuprinse între 311 lei și 387 lei pe gigacalorie.
Sistemul de termoficare din România, ineficient, poluant, subfinanțat și cu pierderi masive, poate fi îmbunătățit prin măsuri precum reducerea monopolurilor locale, operarea privată sau public-privată a sistemelor centralizate și asigurarea unui mediu concurențial, recomandă Consiliul Concurenței.